Prima parte: Ce este placa ceramica?

Capitolul 1: La ce se folosesc placile ceramice

Funcție estetica: pot deveni podoaba casei

Funcție tehnica : trebuie să facă față efortului la care este expus, fara a se sparge sau a se uza (fara ca glazura sa cada sau ca suprafața să devină mată). Aceste două functii sunt de baza și foarte importante. Nu este recomandat să renunțăm la vreuna dintre ele si trebuiesc avute in vedere la selectarea produselor.

Capitolul 2: Tipuri de plăci ceramice

Tipuri de placi ceramice: tehnica despre procedeele de fabricare a placilor ceramice.

Tipurile de placi sunt următoarele:

• Cu glazura sau fără glazura: Placile cu glazura au pe suprafață un strat de smalț colorat, care influențează atât caracteristicile estetice (colorat, mat sau lucios) cât și cele tehnice (rezistența la îngheț, rezistența la uzură, duritatea). Plăcile fără glazura sunt total omogene și de obicei fără model.
• Poros sau compact: Corpul plăcii ceramice: poate fi plin sau poate fi alcătuit din pori divers legați. Aceste caracteristici nu se observă doar cu ajutorul microscopului. Porozitatea arată capacitatea de absorbire a plăcilor. Cu cât absoarbe mai mult, cu atât valoarea porozitații este mai mare.
• Presat uscat sau umed: aceste metode au tehnologii de producție diferite. La presatul uscat se pornește din amestecarea unui praf foarte fin, apoi cu ajutorul unei prese se condensează componentele. În cazul presatului umed procesul începe cu un amestec de aluat pastă turnat apoi printr-o formă specială.
• Bază roșie sau albă: Acest aspect nu are mare importanță în cazul plăcilor glazurate. Culoarea bazei depinde de materiile utilizate: poate fi galben, maro sau nuanțele acestora.
• Forme și mărimi diferite: formele și mărimile pot fi infinite. Pe piață se pot găsi o multitudine de tipuri, începând de la mozaic (1cmx1cm) sau plăci de 1mx1m . Totul depinde doar de fantezie.

Capitolul3: Practica

În practică: ce înseamnă acele concepte şi denumiri, pe care le folosim de atâtea ori, însă de fiecare data se uită a fi explicate. Ce este valoarea PEI, de ce putem spune despre o placă, că este rezistentă la îngheţ. Care plăci sunt de cea mai bună calitate şi care nu.

Faianța. Este greu de definit, deoarece oferta placilor de faianta este cea mai variata. Pot fi arse o dată sau de două ori iar culoarea corpului poate fi aproape oricare. În general se poate spune că sunt utilizabile pe perete, acestea de obicei fiind arse de două ori. Din acest motiv nu sunt recomandate pentru podea, fiind mai puțin rezistente la uzură.

Plăci monoardere. În acest caz arderea glazurii și a corpului se face în aceași etapă. În funcție de corp, plăcile pot avea culoare albă (potrivită pentru utilizarea interioară sau exterioară) sau roșie (recomandat doar pentru utilizarea interioară).

Gresia portelanata (glazurata, neglazurata sau colorata in masa): Aceste plăci sunt produse cu tehnica presării uscate.Cea mai importană caracteristică a acestor plăci este absorbția, care are valori sub 0,5%. Calitatea acestor plăci se datorează tehnologiei de producție. În prima etapă se amesteca diferitele componente pentru a obține un praf fin. După amestecare produsul se pulverizează, astfel obținând granule care vor fi presate la o presiune ridicată. În acest fel amestecul nu va mai conține bule de aer, obținând forma sa finală. Plăcile deja formate vor trece din nou printr-un procedeu de uscare, pentru a elimina umiditatea și pentru a preveni posibilele rebuturi (fisuri, diformități). În cazul plăcilor cu glazura, în etapa aceasta se aplică stratul aferent. În cele din urmă plăcile sunt arse la o temperatură de peste 1200°C. Această tehnologie face posibil ca plăcile de gresie să fie durabile, cu porozitate redusă și rezistente la temperaturi foarte scăzute.

Care sunt caracteristicile şi cerinţele calitative ale plăcilor?

În general, în cataloagele producătorilor sunt specificate valorile diferitelor caracteristici.“Specificaţia tehnică” a plăcilor este foarte importantă: ea determină domeniul de utilizare, respectiv garanţia producătorului/vânzătorului faţă de consumator.

Cele mai importante caracteristici ale plăcilor de faianţă şi gresie sunt:

− Absorbţia de apă: defineşte gradul de porozitate şi influenţează rezistenţa la îngheţ şi la pătare

− Aspectul exterior: chiar şi la plăcile provenind din acelaşi lot pot exista diferenţe minore de dimensiune, aspect sau planeitate. La plăcile glazurate, în unele condiţii pot apărea fisurile filiforme care sunt, uneori, defecte “vizibile”, adică ele pot fi observate înainte de montare, alteori “invizibile”, adică ele apar la o perioadă după montare. În acest caz defectul poate fi cauzat de faptul că placa nu corespunde standardelor referitoare la rezistenţa faţă de fisurile filiforme. Cauza poate fi şi montarea (adeziv necorespunzător sau în strat prea gros, etc.).

− Caracteristicile mecanice:

a) pentru plăci:

− rezistenţa la încovoiere: aceasta este cu atât mai mare, cu cât absorbţia de apă

este mai mică, de ex. este mult mai mare la gresia porţelanată colorată în masă cu

absorbţie de apă de 0,5%, decât la plăcile poroase arse o singură dată.

− rezistenţa la şocuri: aceasta, în afara absorbţiei de apă, depinde şi de grosimea

plăcii: cu cât placa este mai groasă, cu atât rezistă mai bine la rupere.

b) pentru suprafaţa plăcilor:

- duritatea: determină rezistenţa la zgâriere a plăcilor

- rezistenţa la abraziune: determină rezistenţa la uzură a plăcilor

− Caracteristici chimice: rezistenţa la acţiunea materialelor agresive, care ar putea să lase

pete venind în contact cu suprafaţa plăcilor. Prezintă interes următoarele caracteristici:

• rezistenţa la pătare provocată de: grăsimi animale şi vegetale, Coca-Cola, sucuri de

fructe, vin roşu, cafea, cerneală, urme de cauciuc, uleiuri minerale şi uleiuri auto,

rugină, iod, sânge, ţigări

• rezistenţa la materiale de curăţat de uz casnic: detergenţi pe bază de sodă caustică,

hidroxid de potasiu, bicarbonat de sodiu, acetonă, amoniu, solvenţi

• rezistenţa la materiale puternic acide şi bazice.

− Rezistenţa la temperatură şi umiditate: cuprinde

− rezistenţa la şocuri termice: care intervin, de exemplu, în bucătărie atunci când vasul

fierbinte este aşezat pe placa de gresie sau faianţă

− rezistenţa la îngheţ pentru plăcile ce se vor monta în exterior

− Caracteristici relative la siguranţă: În cazul plăcilor pentru pardoseli cea mai importantă caracteristică este antideraparea, fie că e vorba de locuinţe, spaţii publice, fabrici, fie de spaţii exterioare placate.

Notăm că în cazul unora dintre caracteristici, standardele nu definesc criterii explicite de acceptabilitate: producătorul trebuie să declare valoarea caracteristicii respective pentru un anumit produs şi cumpărătorul va hotărî conform acestei valori dacă produsul îi satisface sau nu cerinţele.

Astfel de caracteristici sunt:

- rezistenţa la abraziune pentru plăcile glazurate (măsurată de indicele PEI pe o scară crescătoare de la I la V)

- rezistenţa la acţiunea agenţilor chimici pentru plăcile glazurate.

Conformitatea plăcilor ceramice livrate cu recomandările standardelor poate fi declarată pur şi simplu de producător, sau poate fi atestată printr-un certificat emis de un institut abilitat pentru a elibera Certificate de calitate UNI, recunoscute pe plan european.

Ce sunt standardele şi la ce servesc ele?

Standardele sunt normative tehnice, caracteristice fiecărei familii de produse care:

− clasifică produsele

− definesc caracteristicile pe care trebuie să le aibă produsele în funcţie de domeniul de utilizare

− definesc modul de măsurare a acestor caracteristici

− definesc criteriile de acceptabilitate pentru fiecare clasă de produse.

Încadrarea plăcilor de faianţă şi gresie în standarde este specificată atât pe ambalaj cât şi în cataloage.

Pentru a evita neînţelegerile ce se pot ivi la parcurgerea textelor aride şi prea specializate ale standardelor, ne propunem să vă prezentăm simbolurile pe care le veţi întâlni în cataloagele producătorilor sau pe cutiile în care sunt ambalate plăcile de faianţă şi gresie, precum şi interpretarea acestor simboluri.

Clasificare in functie de gradul de absorbtie a apei

A.I., B.I. plăci cu absorbţie de apă sub 3%, ceea ce înseamnă că sunt rezistente la îngheţ şi pot fi folosite şi la placări exterioare

A.II.a, B.II.a plăci cu absorbţie de apă între 3% şi 6%, ceea ce înseamnă că nu sunt rezistente la îngheţ dar se pot folosi la placarea încăperilor neîncălzite (ex.garaje)

A.II.b, B.II.b plăci cu absorbţie de apă între 6% şi 10% ceea ce înseamnă că pot fi folosite numai la placarea încăperilor încălzite, chiar şi expuse la umezeală excesivă (saune, cabine de duş)

A.III., B.III. plăci cu absorbţie de apă peste 10%, ceea ce înseamnă că pot fi folosite numai la placări interioare

Clasificare in functie de rezistenta la abraziune (uzura mecanica)

PEI I plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI I se recomandă a fi montate numai pe perete

PEI II plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI II se montează preferabil pe perete, dar se pot utiliza şi pe pardoseală intr-o baie personală in care nu se intră cu încălţăminte de stradă

PEI III plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI III se recomandă atât pe perete cât şi pe pardoseli supuse unui trafic moderat (dormitoare, camere de zi)

PEI IV plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI IV se recomandă pe pardoseli supuse unui trafic normal cum ar fi bucătării, holuri sau birouri mici cu un numar redus de personal)

PEI V plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI V sunt gresii destinate incaperilor sau spatiilor supuse unui trafic intens: bănci, magazine, parcuri, hale industriale.

Clasificare in functie de gradul (coeficientul) de antiderapare

R9 plăci de gresie cu grad de antiderapare 9 ce se recomandă a fi montate în: holuri, pe scări, spaţii publice ca: farmacii, holuri de şcoli, laboratoare, bănci, saloane de coafură, cafenele, restaurante mici

R10 plăci de gresie cu grad de antiderapare 10 ce se recomandă a fi montate în spaţii publice ca: săli de mese, restaurante mari, cabinete medicale sau în băi pentru persoane cu dizabilităţi locomotorii.

R11 plăci de gresie cu grad de antiderapare 11 ce se recomandă a fi montate în zone cu risc mare de alunecare ca: bucătării de cantine şi restaurante, hale de prelucrare a alimentelor, abatoare, ateliere mecanice

R12 plăci de gresie cu grad de antiderapare 12 ce se recomandă a fi montate în zone unde antideraparea este o caracteristică foarte importantă ca: rampe auto, parcări auto, bucătării foarte mari, crame

Standardul anti-îngheț (MSZ EN 202) prevede durabilitatea plăcilor la 100 de congelări – decongelări între -5 și +5 °C. Deoarece gheața atinge cel mai mare volum la -4 °C, atunci are cel mai mare efect asupra plăcilor.

La achizitia produselor trebuie să avem in vedere două caracteristici: nuanță și mărime (calibru). Nuanţele pot diferi datorită faptului că glazura conține mai multe componente, care pot diferi pe parcursul seriilor de producție. Plăcile au fiecare o mărime nominală și una reală (de producție). Când cineva cumpără o placă ceramică avand dimensiunea 33*33, aceasta nu înseamnă neaparat că placa are 330*330 mm intrucat abaterea admisiblă este de 1-2 mm. Pe fiecare cutie este specificată mărimea de fabricație.

În final merită să vorbim puțin și despre clasificarea din punct de vedere calitativ plăcilor ceramice. Plăcile de calitatea I corespund tuturor standardelor stabilite de producător. În celelalte categorii intră acele plăci care nu corespund fiecărei cerințe, însă nu există o distribuție exactă între celelalte grupe. Din acest motiv este indicat ca la cumpărare să ne interesăm de la producător despre criteriile clasificării produselor. De obicei spunem că plăcile ceramice sunt de calitatea a II-a dacă au doar mici probleme estetice care, cu ochiul liber nici nu se observă sau dacă printre cele de clasa întâi se găsesc mai multe plăci cu greșeli, decât limita admisă. Desigur plăcile de calitatea a II-a, datorită calității mai reduse, au și prețuri mai scăzute si uneori poate fi mai avantajos din punct de vedere calitate-preț sa alegem aceste produse.

Partea a doua: Proiectarea

Capitolul 4: Cum să alegem placile ceramice

Cu toții avem o imagine despre cum am dori să arate căminul nostru și cu siguranță încearcăm, pe cât se poate, să ne îndeplinim acest vis. Din acest motiv nu se poate formula o regulă despre ce se potrivește într-o încăpere sau ce este estetic și ce nu. Câteva sugestii însă vă putem oferi:

În primul rând plăcile ceramice sunt produse pe care nu le inlocuim frecvent astfel ca decizia făcută înainte de cumpărare este foarte importantă. Trebuie să fim atenți la estetică, deoarece plăcile trebuie să se potrivescă cu mobila, cu obiectele sanitare etc. În cazuri mai norocoase, întâi se aleg plăcile ceramice si apoi mobila, având astfel mai multe posibilități de decorare. Pe lângă acestea trebuie acordată atenție și parametrilor tehnici cum ar fi rezistența la uzură, tăria sau rezistența la îngheț și la soluțiile chimice. De exemplu, dacă în bucătărie nu alegem plăci cu rezistența potrivită la uzură, se poate întâmpla ca în apropierea chiuvetei, a frigiderului sau a aragazului plăcile să se uzeze, schimbarea ulterioară a acestora impunând cheltuieli considerabile. Un alt exemplu, dacă duritatea plăcilor nu este potrivită, atunci este mult mai probabil ca folosind aceste suprafețe, să se fisureze mai ușor, de pildă atunci când scăpăm ceva mai greu pe jos. Este important deci să alegem plăci potrivite, pentru că eventuala schimbare a unora dintre ele poate aduce cheltuieli nedorite.
Luând în considerare cele spuse, să aruncăm o privire asupra fiecărei încăperi a casei, pentru a vedea căror paramerii trebuie acordată mai mare atenție.

În primul rând să vedem holul. Datorită efortului expus, plăcile sunt foarte solicitate si se recomanda plăci cu rezistență mai mare la uzură. Trebuie să luăm în considerare și faptul că solicitarea suprafețelor nu este asemănătoare dacă este vorba de holul unui apartament, sau de holul de la etaj al unei case. În legătură cu modelul și culoarea plăcilor este bine de luat în seamă că pe plăcile colorate murdăria nu se vede așa de tare, pe plăcile rustice uzura nu se observă cu usurinta, iar suprafata plăcile glazurate, datorită solicitării devine mai repede mata.

Afirmatiile precedente sunt valabile și pentru placile utilizate in bucătărie. Datorită efortului ridicat, cu timpul pot aparea urme de uzura pe suprafețele mai intens solicitate (zona de lângă aragaz, chiuvetă, frigider). Gresiile se murdăresc cel mai repede în bucătărie, datorită activitatilor secifice. Astfel plăcile trebuie să fie rezistente la substanțele chimice pentru a face față curățării frecvente. Faianța nu este necesar să fie rezistentă la efort mechanic deoarece nu este intens solicitată, însă rezistența la substanțele chimice trebuie să fie la fel de bună ca cea a gresiei.

Plăcile utilizate în baie trebuie să fie rezistente la substanțele care pot lăsa pete, cum ar fi diferitele produse cosmetice ca gelurile de curățare sau acetona. Totodată trebuie să reziste și substanțelor chimice, deoarece pentru păstrarea igienei de obicei se folosesc substanțe destul de puternice. Nu sunt recomandate nici plăcile lucioase deoarece se poate aluneca foarte ușor dacă se calcă cu piciorul umed pe ele.

In cele din urmă să vorbim puțin și despre suprafețe exterioare ca terasa și scările. In aceste locuri cel mai important este ca plăcile să reziste la îngheț.

Capitolul 5: Diferite tehnici de placare

După alegerea plăcilor ceramice, un alt criteriu important este aplicarea acestora. Posibilitățile sunt infinite, totul depinde doar de imaginație. Pentru cei care nu au timp să își proiecteze singuri suprafețele, vom prezenta aici câteva metode. S-ar putea ca aceste metode să fie utile și pentru cei care au deja o idee despre placarea dorita.

Pentru cei care preferă eleganța, recomandăm pe lângă plăcile alese, utilizarea elementelor decorative, mai ales că aproape tuturor gamelor de produse le aparțin elemente decorative cu dimensiuni și culori potrivite, cu ajutorul cărora se poate realiza o ambientare personalizata.

Dacă am dori ceva mai deosebit decât placarea tradițională, putem alege placarea în diagonală, folosind model de romb. Aceast model ajută ca suprafața să devină mai dinamică, mai cu viată și constă în aplicarea plăcilor paralel cu diagonala suprafeței de învelit, adică fiecare placă trebuie rotită cu 45° și aplicată în acest fel.

Aplicarea în model de romb nu trebuie neapărat folosită separat, se poate combina și cu rânduri de placare traditionala.

Dacă suntem nostalgici și dorim să ne reîntorcem în trecut la stilul retro, atunci să încercăm placarea cu model de cărămidă. După cum sugerează și denumirea, aceste plăci arată ca zidul de cărămidă. Aplicarea acestora se face regulat, punând plăcile una lângă alta, cu diferența că fiecare al doilea rând trebuie plasat în așa fel încât rostul dintre două plăci să fie la jumatatea plăcii din rândul de deasupra.

Capitolul 6: Cum să transformăm o încăpere mică pentru a părea mai mare

Dacă baia este prea mică și ați dori să pară mai generoasa, urmându-ne sfaturile veți putea alege cu ușurinta placajele potrivite pentru casa Dumneavoastră. In primul rând este foarte important să alegem plăci ceramice de culori cât mai deschise. Dacă ați ales plăci dreptunghiulare, atunci vă sfătuim să le așezați orizontal, iar dintre tehnicile de placare vă recomandăm folosirea tehnicii de așezare clasică ori cea de romb, deoarece acestea maresc vizual pereții. In cazul în care folosim diferite modele de faianță și gresie, este ideal ca pentru separare să inserăm plăci de margine. Mobilierele de baie trebuie să fie simple, nu sunt indicate cele cu structură robustă, culorile să fie cât mai deschise, sursa de lumina să fie așezată cât mai sus.

In cazul în care avem o baie cu suprafața normală dar înăltimea încăperii este redusa și acest aspect ne deranjează, atunci folosind combinația de culori deschise și închise, putem înbunătăți înfățișarea acesteia. Aplicarea se face vertical în așa fel încât lângă nuanța mai deschisă să așezăm plăci cu nuanță mai închisă, apoi iarăși cea mai deschisă și așa mai departe. La margini putem folosi benzi decorative așezate tot vertical. O altă soluție poate fi folosirea nuanțelor închise pentru porțiuni inferioare iar pentru cele superioare nuanțe deschise. Ar fi ideal să orientăm sursa de lumină pe aceste plăci.

Capitolul 7: Cum să separăm încăperile cu funcţionalităţi diferite

Dacă aveți bucătăria în stil american sau o garsonieră unde livingul și dormitorul se afla în aceeași încăpere, atunci sigur v-ați întâlnit cu problema cum să separați suprafețele cu funcționalități diferite în așa fel încât să nu stricați unitatea încăperii. Cu ajutorul placajelor ceramice această problemă o putem rezolva folosind pe suprafețele de separat plăci ceramice diferite. Dacă bucătăria și livingul se afla in acelasi spațiu, atunci putem folosi plăci de culoare și model asemănător, de exemplu din aceeași gamă de produse. În bucătărie folosim nuanța mai închisă, deoarece este expusă la efort mai mare – cum am mentionat și anterior - iar murdaria nu se observă așa de ușor. In living folosim nuanța mai deschisă.

Putem folosi tehnicile menționate și când dorim să împarțim o încăpere în living și dormitor, având grijă ca plăcile cu nuanța deschisa să fie plasate in living. Putem accentua acestea prin zugrăvirea perețiilor în două culori diferite. In cazul în care dorim ca pardoseala să fie de o culoare, atunci putem folosi la separări dungi decorative pentru a marca marginea unei încăperi.

Partea a treia: Secretele placarii

Capitolul 8: Ce cantitate să cumpărăm

Pentru a putea răspunde la întrebare, trebuie să stim câteva informații fundamentale:

-In primul rând ce dimensiune are încăperea care va fi placată

-Ce tehnică de placare dorim să folosim (despre acestea puteți citi în capitolul ”Diferite tehnici de învelire”)

-Trebuie avut in vedere faptul că pot exista rebuturi și în cazul plăcilor de calitate I.

-In timpul montării vom fi nevoiți să tăiem sau să găurim câteva plăci ceramice, deoarece pot exista suprafețe neuniforme (perete curbat sau cu multe colțuri pentru placarea cărora va trebui să tăiem mai multe plăci) sau dacă dorim doar să obținem o forma unică.

Este recomandat să punem pastram plăci pentru eventualele corecții sau reparații. Este important să avem rezerve, deoarece în cazul în care am dori să mai comandăm, este posibil ca produsul să nu mai fie disponibil în culoarea sau modelul dorit.

In concluzie am putea spune că vom avea nevoie aproximativ cu 10-15% mai multe plăci decât suprafața care va fi placata.

Capitolul 9: Ce tip de produs merită cumpărat

Totul depinde de cine aplică plăcile ceramice: noi sau un specialist.

Dacă singur dorți să vă apucați de lucru, atunci vă sfătuim ca înainte, să studiați câteva cărți de specialitate, pentru a vă însuși elementele de bază. Printre acestea vă recomandăm cartea scriitorilor Julian Cassel și Peter Parham cu titlul Placarea, care ne dă informații despre materiale utilizabile, tehnici de placare pentru începători și pentru cei mai avansați și altele, toate acestea folosind multe imagini ilustrative. O alte carte a lor, Sugestii pentru estetizarea baii este de asemenea foarte utilă si ne poate oferi multe idei.

Alegerea adezivului și a chitului de rost potrivit.

Cu această problemă se pot confrunta și cei care au chemat specialist, deoarece mulți dintre ei lasă achiziționarea materialelor in grija beneficiarului.

Este foarte important să alegem adezivul potrivit pentru a evita desprinderea placilor de pe suprafata placata.

Se recomanda utilizarea adezivilor pentru placaje ceramice astfel:

• adeziv standard clasa C1T (Murexin BFK03, Baumacol Basic, Ceresit CM9 etc.)
• adeziv flexibil sau aditivat clasa C2T (Murexin KGX45, Baumacol FlexUni, Ceresit CM11 etc.)
• adeziv flexibil C2TE S1 (Murexin KGF65, Baumacol FlexTop, Ceresit CM17 etc.)

In cazul placarilor la exterior trebuie avut in vedere ca suprafata dintre placa si suprafata placata sa fie complet acoperita cu mortar adeziv intrucat golurile ramase permit colectarea apei care pe perioada temperaturilor negative ingheata si expandand exercita presiune asupra placilor si implicit dezlipirea sau deteriorarea acestora.